LABIRINTUL

Sep
2015
26

posted by on filosofie, peinture, poesis

Labirintul

Labirintul

Aveam douăzeci de ani atunci când într-o noapte de octombrie am compus Labirintul, dintr-o suflare, într-o stare fulminantă de inspiraţie. Mă rog, în asemenea clipe ai impresia că au trecut câteva minute, însă la finalul creaţiei constaţi că au trecut de fapt o oră-două sau mai mult, întrucât timpul se dilată.

Timpul creaţiei este un timp sacru, o ieşire din timpul profan. Odată am compus muzică încontinuu timp de opt ore într-o stare de beatitudine, de extaz, parcă pluteam, fără să-mi dau seama că au trecut atâtea ore. În mod normal nu pot să stau atâta timp fără mâncare şi apă, dar în momentele intense de inspiraţie uiţi de orice altceva.

Aşadar, să dăm drumul la muzica din josul paginii şi să contemplăm moartea (sau viaţa? depinde de sens!), lăsându-ne cuprinşi cu totul de misterul ascuns în acest Labirint ce conţine sensuri multiple.

Indiciu: Misterul acestei nopţi este lumina zilei de mâine.

morpheus_neo_matrix_red pill

        Labirintul

Imagini se-nalţă-n misterul odăii,
coboară, apoi mă-nfăşoară adânc,
strâns fantomele nopţii adună
parcă odaia, şerpuite, o răstrâng,
devine şarpe şi-nveninează aerul,
atât de vag umbrele nopţii devin altceva
dintr-un alt timp îndepărtat, fără aripi,
fără gust, întortocheat precum labirintul;
zidurile odăii deodată se surpă,
spânzurată pe cer e luna plină,
nu mai sunt stele, nici pământ,
lumea e goală în plinătatea ei…

Soarele apune în umbra nopţii…
şi dacă totul stă apus dintotdeauna?
dacă e gol şi doar apare plin?
câteodată îmi pare doar un vis,
un gând tânjind spre a fi formă,
dorind să simtă fiorii acelui ceva
ce poartă numele de viaţă, cu aripi,
cu gust, aşteptând ceasul din urmă,
să fie acest nume doar un vis
ce se repetă? fantasmele nopţii vin
şi pleacă, misterul acestei nopţi e lumina
zilei de mâine, el reflectă dualitatea firii…

Atât de vag murim devenind altceva
dintr-un alt timp îndepărtat,
fără aripi, fără gust, întortocheat.

Tags: , , , , , , , , , , , , ,