La Verissima

Dec
2015
24

posted by on joie de vivre, veronique

La Verissima

Cel mai frumos moment al anului 2015, când m-am simţit învăluită de o nemaipomenită stare de încântare şi desfătare, de sublim şi de divin, de beatitudine pură, clipa în care m-am simţit cel mai aproape de cer, a fost într-o seară de mai, când am început să cânt operă, sub privirile uimite ale profului de canto, profund impresionat de vocea mea: “Incredibil! Esti făcută pentru operă.”

Două seri mai târziu interpretam aceeaşi arie, Mon coeur s’ouvre a ta voix, la Ceainăria Serendipity. Şi m-am îndrăgostit de operă iremediabil. Două săptămâni pe urmă nici nu am mai putut să ascult pop sau rock. Şi nu mai aveam nici chef să cânt altceva. Nimic nu se compară cu această senzaţie de sublim care te traversează din cap până-n picioare şi-ţi face pielea de găină, este superb. Când cânţi operă te situezi pe o cu totul altă frecvenţă, este o altă vibraţie, foarte înaltă şi strălucitoare dacă ar fi să descriu inefabilul, ce iţi modifică profund propria energie într-un sens deosebit de benefic şi frumos.

Perfecţionistă cum sunt, nu am reuşit să public nici o înregistrare până acum, pentru că mereu zic: “ei, să-mi mai lucrez vocea un pic, lasă, săptămâna viitoare”. Şi tot aşa. Şi s-au făcut nu ştiu câte săptămâni viitoare. Ştiu că mă aşteaptă multe ore de bel canto în 2016. Şi înregistrări. Pe care le voi face publice, desigur. Ştiu că va fi un an greu, plin de eforturi, dar frumos.

La Verissima2

Ador să cânt – mai ales operă, să dansez, să pictez, să scriu, dar… dintre toate, compoziţia este darul care-mi este poate cel mai drag. Poate nu ştiaţi, dar femeile compozitoare sunt rarissime. În genere, există foarte multe voci bune, însă compozitorii cu adevărat buni sunt rari.

Şi, cum fără compoziţie nu se putea… În toamna acestui an am compus prima mea arie de operă în limba italiană, La calda luce di Roma (Lumina caldă a Romei). Un alt moment sublim al acestui an. Abia aştept să lansez această piesă! Sper să am resursele necesare să o pot face cât mai curând posibil.

Creaţiile originale ne aduc întotdeauna o satisfacţie sufletească profundă. Arta este în etern, departe de realitatea mizeră; când faci artă, tu, creatorul, te situezi în etern, te duci cu totul acolo, într-o altă lume unde nu e loc decât pentru sublim, accezi la un alt nivel al existenţei, mult mai înalt. Adeseori poate că te afli într-o stare de melancolie sau tristeţe, dar iată că prin procesul creaţiei se produce o alchimie, iar la final, când ţi-ai terminat opera, constaţi că starea ta e la polul opus: e satisfacţie, e bucurie.

Inspiraţie + suflet + efort = extaz + creaţie + fericire.

Fericire

Eu, mezzosoprană, cine ar fi crezut? Eu una nu, deşi mă mai prosteam eu aşa uneori cântând operă şi ştiam că mă duce vocea să cânt şi aşa ceva, dar cumva nu credeam că o fac bine şi oricum eu eram pe pop. Eram. Acum sunt între două lumi. Ce să aleg?

Dar oare chiar este nevoie să aleg? :)

După reguli, da, neapărat. Dar când am respectat eu vreodată regulile? “Dacă urmezi toate regulile, ratezi toată distracţia”, spunea Katharine Hepburn.

Paris je t'aime

Sărbatori încântătoare să aveţi. Şi un an 2016 cât mai plin de momente sublime!

Cu drag,
La Verissima

(îmi place mult acest apelativ, aşa mă strigă un prieten drag)

Tags: , , , , , , , ,