IL PIACERE

Sep
2014
23

posted by on undefinible

il piacereRecitesc o carte foarte draga mie, Il piacere, de Gabriele D’Annunzio, pe care prima oara am citit-o in urma cu mai multi ani, cand am primit-o in dar cu o dedicatie foarte frumoasa. E scrisa in italiana veche, de sfarsit de secol XIX – o splendoare! Cuvintele suna atat de muzical, de voluptuos, de frumos – e ca o poezie. 

Ma fascineaza rafinamentul cu care descrie D’Annunzio, ma fascineaza Roma (prima mea iubire, Parisul fiind cea de a doua) si acea epoca in care marturisesc ca mi-ar fi placut sa traiesc (poate ca am si trait atunci, acolo, orice e posibil, totusi, inca nu m-am hotarat sa cred suta la suta in teoria reincarnarii, dar reprezinta un subiect interesant la care imi place sa reflectez din cand in cand).

Asa cum bine observa Gia aici

“S-a spus ca in Placerea sexul este unul dintre subiectele principale, daca nu chiar subiectul principal (asta ca sa va incit sa o cititi). Dincolo de faptul ca erotismul este prezentat in mod extrem de sensibil si rafinat – dupa mine in egala masura, daca nu chiar intr-o masura mai mare, Placerea este un roman despre arta.

Arta, la modul cel mai concret, apare cred literalmente pe fiecare pagina. Sunt referinte nenumarate la mari pictori, mari maestri, scriitori, poeti, romane – toate comparatiile sunt cu obiecte de arta. E literalmente fascinant. Nu am mai citit o astfel de proza, nu cred ca se mai scrie astazi asa, autorii de azi nu mai au in primul rand cultura generala extraordinara pe care o aveau Leopardi, D’Annunzio, Papini etc. Si asta e trist.”

PalazzoZuccariPalazzo Zuccari (resedinta contelui Andrea Sperelli din carte)

Un articol extrem de interesant despre reveria cuplului metafizic in Placerea, dar si un rezumat al cartii poate fi citit aiciIata si un pasaj semnificativ care mi-a retinut atentia in mod special:

“Dincolo de cele doua despartiri, de rana si uitare, romanul lui Gabriele D’Annunzio dezvaluie o tristete insuportabila in forta ei mistuitoare, tristetea celui care a pierdut singura Frumusete (iubirea Elenei), fara sa stie ca e ultima. Si a pierdut-o iremediabil! Andrea Sperelli e o fiinta teribila, tragica, predestinata Frumusetii si silita sa o caute pe taramurile pamantului, unde ea e doar o himera, purtand mereu si mereu alt chip: erotismul dionisiac, erotismul apolinic, poezia, muzica, pictura.”

Placerea nu este tradusa la noi, din pacate. O puteti citi in engleza, poate fi gasita in colectia Penguin Classics sub numele de Pleasure. Insa pasajele citite de mine atat in romana cat si in engleza mi s-au parut oarecum seci si departe de “atmosfera” cartii. De aceea eu recomand lectura in italiana.

“Bisogna fare la propria vita, come si fa un’opera d’arte. Bisogna che la vita d’un uomo d’intelletto sia opera di lui. La superiorità vera è tutta qui.” (Trebuie sa-ti faci propria viata, asa cum se face o opera de arta. Trebuie ca viata unui om de spirit sa fie opera lui. In asta consta adevarata superioritate.)

Trinita de' Monti Roma 1870

Giacomo Brogi – Chiesa della Trinita de’ Monti, Roma, 1870

Tags: , , , , , , , ,