CÂTEVA GÂNDURI

Jun
2014
29

posted by on undefinible, veronique

ghosts gemini vero

A thing of beauty is a joy forever. John Keats

E noapte adâncă de vară. Este incredibil de multă linişte aici unde locuiesc. Ce binecuvântare nemaipomenită! Să locuiesc în miez de Bucureşti, dar să am parte de mult verde, aer respirabil şi de atât de multă linişte, zi şi noapte – iată un paradox posibil. Doar ce am terminat de făcut muzica pentru poemul-joc-de-cuvinte Roşu uşor (aţi observat jocul în oglindă, da?). Am scris câteva sute de poeme până în prezent, dintre care o bună parte vor deveni cântece în viitor. De menţionat că eu poezie compun doar în limba română, limbă ce mi se pare a fi cea mai potrivită pentru poezie.

Întotdeauna am avut standarde înalte. Cer mult de la mine, sunt exigentă şi perfecţionistă. Cred că aş fi avut o viaţă mult mai uşoară dacă nu aş fi fost atât de pretenţioasă. Însă probabil nu la fel de interesantă şi provocatoare (la viaţă mă refer). Nu mă interesează posibilul, ci imposibilul. Durează mult până termin un proiect. De obicei lucrez la mai multe proiecte simultan şi am tendinţa să amestec artele, rezultatul final fiind unul mixt: poezie şi artă plastică, proză cu poezie, muzică şi coregrafie, poezia tridimensională, etc. Am manuscrise de cărţi la care încă lucrez (vreo 6), deşi teoretic ele sunt terminate demult. Prietenilor li se pare incredibil: “Ai atâta artă acolo şi tu o ţii pentru tine în loc să o lansezi cât mai repede? Eşti imposibilă!” Au dreptate. Oricum le-am promis ca până la sfârşitul verii îmi printez toate cărţile. Aşa că trebuie să le termin, oricât de imperfecte or ieşi.

S de la singularitate. Artistul, ca o singularitate într-o lume din ce în ce mai globalizată. Gigi Căciuleanu

Creaţia originală presupune enorm de mult efort şi dedicare. Cea mai grea, dar şi cea mai frumoasă, este compoziţia muzicală. În prezent ea îmi ocupă cea mai mare parte a timpului. Să faci orchestraţii nu-i floare la ureche, mai ales daca eşti un artist incapabil de compromis şi furtişaguri. Am oroare de mediocritate. Îmi place lucrul bine făcut, impecabil realizat. Ce rost are să consumi timpul pe jumătăţi de măsură? În orice caz e multă bătaie de cap. Uneori simţi că nu mai suporţi, că te lasă nervii, dar la final, cand îţi iese o splendoare de piesă, simţi o împlinire şi o satisfacţie incredibilă. Încă o creaţie a prins viaţă. Ea reprezintă o parte semnificativă din tine, o părticică de suflet pe care o dăruieşti lumii, capabilă să emoţioneze şi să aline alte suflete care se vor regăsi în creaţia ta, din nou şi din nou, pentru totdeauna. Să nu uităm că muzica are şi o funcţie terapeutică.

Îmi place să ies din timp. Arta te scoate în afara timpului. Inspiraţia te duce într-o altă dimensiune a vieţii – o zonă a sacrului, a misterului, a magicului, a miraculosului, a indefinibilului şi a absolutului. Un loc unde ai acces la esenţe. La genialitate. La divin. Este sublim.

Trei lucruri ne pot lăsa indiferenţi: politica, istoria şi timpul. Tot ce e bun, tot ce e cultură iese din timp. Constantin Noica

De melodiile simple şi repetitive ne plictisim imediat. Pe cele complexe şi intense care ne fac să vibrăm descoperind în ele mereu noi şi noi nuanţe în emoţie, le păstrăm în suflet. Ele fac istorie. Rămân în eternitate, nu doar o vară ori un an cum se întâmplă cu cele obişnuite. Am spus-o mereu: eu compun pentru eternitate, din pură pasiune şi pentru că nu pot altfel. La comerţ nu prea mă pricep, dar ştiu că o muzică frumoasă şi echilibrată nu are cum să nu placă publicului. Ai nevoie de un produs de calitate şi de promovare eficientă. Eu m-am concentrat mai mult pe produs şi mai puţin (spre deloc) pe promovare. Deocamdată.

Am refuzat să semnez cu o casă de discuri la începutul acestui an, deoarece nu mi-au convenit anumite condiţii, în special cele legate de durata contractului (mult prea mare raportată la planurile mele de viitor), iar la negociere nu am putut ajunge la un numitor comun, din păcate. Sunt renumită oricum pentru incapacitatea de a face compromisuri. Am nevoie de libertate. Îmi plac colaborările frumoase şi pot să fiu foarte maleabilă şi deschisă când vine vorba de a ajunge la un consens, insă peste principiile mele şi idealurile mele nu am trecut şi nu o să trec niciodată. Noi, oamenii, avem firi diferite. Mai precis, avem valori diferite şi facem alegeri în conformitate cu acest sistem valoric de care poate nici nu suntem conştienţi. Dacă valoarea mea primordială ar fi fost goana după celebritate, atunci lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Dar valoarea mea numărul unu este libertatea de a face ce doresc cu viaţa şi cu arta mea. Trebuie să recunosc că mi-e un pic teamă de celebritate, mi se pare că prezintă mult mai multe dezavantaje decât avantaje.

Mă simt datoare să mă explic faţă de cei care mă urmăresc şi care îşi doresc să mă asculte (din nou) live. Întrucât m-am săturat să cânt cover-uri, eu având lansate doar 3 single-uri (ale mele, originale), am luat o mică pauză (o vacanţă!) în care mă ocup de repertoriul meu. Cum adică, să fiu compozitoare (cu acte în regulă) – un statut de care sunt mândră – şi eu să cânt melodiile altora când eu am propria mea muzică şi propriul meu stil? Nu se poate aşa ceva. (Ei, uite că se poate, atunci când activităţile aducătoare de venituri sunt prioritatea ta, în detrimentul vocaţiei. C’est la vie!)

I want it all and I want it now. Queen

Aşadar, viaţa în V-roz acum se rezumă la: canto, făcut orchestraţii/aranjamente muzicale, pian, dans, călătorii în locuri frumoase, citit cărţi în franceză (am primit în dar de ziua mea de la un bun prieten 6 cărţi luate de la Paris, unele dintre ele foarte vechi, deci cu atât mai valoroase) şi compus poezii din când în când. E o perioadă frumoasă şi boemă, dar abia aştept să se termine, ca să-mi pot cânta muzica pe scenă. Pe cât mai multe scene. Şi cât mai des. Oh la la!

Composing music is like falling within all the heavens in the universe and the ultimate essence of bliss falling within you. Vero

Sanomagi! Adică să aveţi o noapte magică, misterioasă, în afara timpului…

Tags: , , , , , ,