Archive for the ‘filosofie’ Category

LA CEAI CU CIORAN

Sep
2017
19

posted by on filosofie, poesis

-emil-cioran-philosophy

La ceai cu Cioran

Nihilistă toujours
Contemplând absurdul
Prin biasuri cognitive
Şi iluzii, dansând.
Gândeşti critic?
Ori te-ascunzi?
Suferinţa e inevitabilă,
Acceptarea e cheia;
Nu vezi cum totul e
O glumă de prost-gust?

E-o zi de toamnă
Ploioasă, melancolică
În Parisul || Read more

Atemporal

Apr
2016
15

posted by on filosofie

blackvelvetperfect (1 of 1)

Atâta timp cât te afli pe tărâmul magic al artei,

unde inocenta şi creatia fac jocul,

vei ieşi din timp. 

Şi în acest loc atemporal vei crea cu pasiune,

vei alchimiza stările de suferintă în bucurie,

vei iubi cu intensitate

şi vei dărui din geniul tău

tot ce e mai frumos şi mai aproape de perfectiune. 

 

EA

Feb
2016
18

posted by on filosofie

dans violet
Dincolo de orice pierdere, dincolo de greutăţi şi renunţări, ea este întotdeauna aici, aproape.
Sursă inepuizabilă de alinare şi bucurie.
În stare să alchimizeze orice suferinţă, să prefacă urâtul în frumos, melancolia în euforie.
Îţi dă prilejul să evoluezi, pentru că şi tu ca artist la rândul tău treci printr-o alchimie cu fiecare nouă creaţie.
Naşterea unei creaţii e un proces de ardere, de durere.
Este anevoios, chinuitor, te provoacă şi te sfâşie.
Necesită resurse interioare, efort.
Pentru ca apoi să te recreezi din propria cenuşă, ca pasărea Phoenix.
Ea este întotdeauna aici, oferind accesul către un timp sacru, diferit de cel comun, de fapt, către un loc unde timpul încetează să mai existe.
Ea este întotdeauna în etern.
Întotdeauna aproape.
Arta.

Soupe à l’oignon

Jan
2016
12

posted by on filosofie, veronique

Ce picant obişnuiam să scriu acum 3 ani pe vremea asta! Iată un text din ianuarie 2013, mai actual ca oricând.

tuilleries3 (1 of 1)

Supică de cepică, dar fără nesuferita de brânzică, face bine la gâtlej sensibil veronesc şi ameliorează tusea. Prima oară-n viaţa mea când am mâncat soupe à l’oignon mă aflam în Montmartre, ştiţi, cartierul ăla spectaculos-muntos al Parisului, la început de noiembrie, moartă de frig. Mi-a plăcut la nebunie, mai puţin scârboşenia de brânză franţuzească cu acel odeur – oh la la, quelle horreur! - insuportabil de-picioare-nespălate-cumva, pe care am avut grijă să o elimin din castron înainte să savurez celebra supă pe care de mult îmi doream s-o încerc.

Singurul inconvenient major al Parisului este || Read more

LABIRINTUL

Sep
2015
26

posted by on filosofie, peinture, poesis

Labirintul

Labirintul

Aveam douăzeci de ani atunci când într-o noapte de octombrie am compus Labirintul, dintr-o suflare, într-o stare fulminantă de inspiraţie. Mă rog, în asemenea clipe ai impresia că au trecut câteva minute, însă la finalul creaţiei constaţi că au trecut de fapt o oră-două sau mai mult, întrucât timpul se dilată.

Timpul creaţiei este un timp sacru, o ieşire din timpul profan. Odată am compus muzică încontinuu timp de opt ore într-o stare de beatitudine || Read more

A TRĂI ÎNARIPAT

Jul
2015
30

posted by on filosofie, peinture

Enigmagica-de-Veronica-Butu.jpg

Enigmagica - melanj de pictură şi grafică digitală, reprezentând un peisaj de pe o altă planetă, unde marea este aurie, iar cerul violet cu aurore boreale

Am găsit într-unul din caietele mele câteva fragmente de gânduri ce aparţin lui Ernest Bernea şi pe care am să le redau aici pentru că mi se par atât de frumoase. Aşadar realism versus idealism în viziunea lui Ernest Bernea:

“Realiştii” spun în faţa unei murdării: aşa e viaţa. Poeţii răspund: nu este aşa, pentru că poate fi altfel. Primii trăiesc || Read more

SOARE descompus

Jul
2015
10

posted by on filosofie, poesis

Unul din motivele pentru care iubesc nespus limba română este superba inteligenţă a cuvintelor sale.

tramonto veronica

SOARE descompus

Cum ar arăta un
Soare descompus?
Să vedem:
Dacă-l scoatem pe s
Rămânem cu oare?!
Ce mirare!
Sau că o are,
O fiind zero, sferă,
Astru, cerc infinit
Sau ea, || Read more

INEFABIL

Jul
2015
09

posted by on filosofie, joie de vivre, undefinible

torvaianica tramonto

Nu sunt singură. Ieşim din Cetatea Eternă. Aproape, tot mai aproape de mare. În faţa noastră se întinde o pădure. Totul atât de verde. Sunt case spre vanzare aici, cu grădini. Iată şi casa mea : am ales-o pe aceea, cu acea frumoasă grădină de trandafiri. Printre copaci zăresc marea, undeva, în spate. || Read more

IN-FINIT

Jun
2015
17

posted by on filosofie, peinture, poesis

    In-finit

I

Nostalgie infinitătranquil-ocean-at-night-against-starry-sky-and-moon2
De albastru închis
Ca valurile unui
Ocean misterios,
Fără de sfârşit.
Mă scufund
Încet-încet
Tot mai adânc
La infinit
Albastru,
Tot mai albastru,
Enigmatic.
Timpul e implacabil
Rănile ireversibile
Doruri care rămân
Pentru totdeauna
În suflet
Doruri infinite,
Iubiri magice
Ce ne înalţă
Măcar pentru o clipă
La înălţimea unui
Alb astru strălucitor
Şi creator
Pe cerul unei nopţi
Nesfârşite.

II

Toate ne par nesfârşite || Read more

posted by on filosofie

Poetesă. Îmi place de mor cuvântul poetesă. Sună sublim.

Plăcere, un alt cuvânt superb al limbii române. EnigmaticZbor. Geniu. Fascinatoarea.

Fascinatoarea de Veronica Butu

Fascinatoarea

Mai îmi place chartreuse (o culoare specială), dar şi liseuse (cititoare, dacă nu mă înşel), ivresse (extaz), souris, chanteuse, tendresse, caresse... etc. Franceza sună extraordinar de senzual-gurmand-bombonos-chocolateuse atunci când o cânţi. Dar numai dacă ai un accent perfect. Altfel nu.

(Mergi în josul paginii şi dă drumul la muzică.)

Sehnsucht, adică dor || Read more

UN-SPRE-ZECE (2D)

Jun
2015
06

posted by on filosofie, poesis

Creaţie poetică bidimensională, reprezentând viziunea mea asupra creaţiei cosmice: un multivers în centrul căruia se află Esenţa.

un spre zece  veronica butu sazimagi.ro

         

DESFĂTARE INDIGO

Oct
2014
25

posted by on filosofie, poesis, undefinible

Verissima in Paris

O esenţă de un indigo rece şi pătrunzător creşte în muzica ce împresoară camera, cu armonii calde ce te transpun într-o lume de basm, într-un timp intangibil, la care ţi-ai dori din străfundul sufletului să accezi, intuind că în acel loc plin de culoare, de muzică, de splendoare indigo se află ceva extraordinar şi unic, ceva ce îţi poate dărui paradisul.

Şi da, îţi doreşti mai mult ca orice să trăieşti paradisul. Pentru că paradisul poate fi şi un sentiment interior, nu doar o grădină cu trandafiri de un indigo iridescent în zeci de nuanţe şi texturi, ca dintr-o altă lume. În amurgul ce curge în valuri || Read more

posted by on filosofie, undefinible, veronique

E atât de frig azi. E atât de… iarnă. Mă aflu într-o librărie, caut o carte specială pentru cineva special. Se numeşte „Imperiul îngerilor” de Bernard Werber. Nu o găsesc, poate pentru că sunt uşor absentă, sunt aici, dar cumva sunt altundeva, nu-mi pot da seama unde… Aceeaşi stare psihedelică de transă cumva, de parcă m-aş decorporaliza şi aş fi martoră la ceea ce se întâmplă. De parcă timpul s-ar fi rupt în două prezenturi diferite, iar eu sunt simultan în amândouă…

eu la louvre

În misterul acestui timp rătăcesc, fără ţintă, fără sens, căutând ceva ce poate că nici nu există… Fiecare om în această librărie caută o carte, fiecare om în viaţa lui caută sensul, fiecare om caută iubirea. Dar ce s-ar întâmpla dacă ar găsi altceva, cu mult mai mult decât iubire? Poate că iubirea este un univers cu mai multe dimensiuni, iar universul o creaţie cu mai multe dimensiuni ale prezentului… Oare cum ar fi dacă am trăi simultan toate dimensiunile iubirii?

Există mistere ce nu pot fi descifrate niciodată.

În librărie răsună refrenul “Tears from the moon fall down like rain || Read more